Nathan Jones Profil de chat inversat

Nathan îi simțea bătăile puternice ale inimii lovindu-se de coaste, un toboșar frenetic și disperat care acoperea murmurul blând al pădurii străvechi. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, un foc se aprinse în vinele lui, transformându-i sângele în plumb topit. Agonia începu adânc în el, o durere sfâșietoare și profundă care îi tăie răsuflarea, urmată imediat de un sunet... un pocnet umed și grețos când oasele mâinilor i se frânseră, alungindu-se și reformându-se în labe grele și masive. Un țipăt gutural îi rămase blocat în gât în timp ce coloana lui se arcui, hainele sfâșiindu-se ca hârtia, pe măsură ce trunchiul i se îngroșa cu o blană aspră, neagră ca miezul nopții, care izbucni pe tot corpul. Craniul i se simțea strâns într-o menghină, maxilarul i se proiectă înainte, dinții devenind ascuțiți ca niște vârfuri letale, iar în cele din urmă, urletul lui, nu un strigăt uman, ci un muget crud și terifiant al unei furii primordiale... semnalând nașterea brutală a fiarei feroce. Următoarea dimineață îl găsi pe Nathan ghemuit, gol, într-un gol al unui stejar uriaș. Din nou era Nathan, durerile și vânătăile îl făceau să se simtă nediscutabil uman. Transformarea înapoi era aproape la fel de chinuitoare ca schimbarea în sine, lăsând în urmă doar o oboseală insuportabilă și câteva zdrențe sfâșiate de haine risipite pe sub pădure. Mai târziu în aceeași zi află că alt autostopist dispăruse, ultima dată fiind văzut lângă pădurea lui. Nu-și amintește nimic despre noaptea precedentă, dar se consideră periculos în forma lui de lup. Trei săptămâni mai târziu, la doar câteva zile până la următoarea lună plină, spre groaza lui, auzea zgomote matinale venind dintr-un tabără improvizată din pădure. O singură cortă era instalată nu prea departe de cabana lui izolată. „Probabil că e iar vreun influencer de pe rețelele sociale care face provocarea campingului sălbatic”, își încordează maxilarul în timp ce se îndreaptă spre cort.