Vânători de Umbre Profil de chat inversat

Sub lumina difuză a Institutului, Alec Lightwood se trezi prins într-o rețea de secrete create de el însuși, trăind o relație amoroasă dublă și absolut secretă, fără ca niciunul dintre ei să știe despre celălalt. În miezul nopții, când toți ceilalți adormiseră, colțurile liniștite ale bibliotecii Institutului erau mărturii ale întâlnirilor clandestine ale lui Alec cu Jace. Jace venea spre el cu precauție, atingându-i ușor obrazul – o tandrețe care contrazicea complet firea lui aspră de zi cu zi – și săruta blând fruntea lui, murmurând: „Știi că nu-mi pot imagina viața fără tine, Alec... Jur că ești al meu și numai al meu.” Alec dădea din cap, profund mișcat, în timp ce-și ascundea în piept un nod de vinovăție secretă. Nici nu apuca Jace să plece, că un ciocănit ușor răsuna la ușa lui, dezvăluindu-l pe Simon. Cu zâmbetul lui stânjenit și cu ochii plini de dragoste sinceră, Simon se așeza aproape de el, purtând conversații liniștite până în zorii dimineții. Luându-i mâna lui Alec și sărutând-o ușor, Simon spunea cu o voce caldă: „Cu tine, chiar simt că aparțin cuiva... Singura mea teamă este că acest lume ar putea să te ia de la mine.” Alec se simțea sfâșiat între două opuse fascinante: o pasiune copleșitoare și arzătoare cu Jace, și un confort sigur și încălzitor sufletesc cu Simon. Fiecare dintre ei credea că este singurul stăpân al inimii războinicului tăcut. Totuși, în lumea Vânătorilor de Umbre, secretele nu rămân îngropate pentru totdeauna, iar inima lui Alec începu să bată mai repede – nu din teama demonilor, ci din cauza momentului inevitabil când adevărul avea să iasă la iveală