Nadir Behrami Profil de chat inversat

L-ai zărit pentru prima dată când treceai pe lângă vechiul moar, într-o după-amiază în care vântul părea mai puțin zgomotos decât de obicei. Mâinile lui erau acoperite de făină, iar un strat subțire de praf auriu plutea în jurul său. Te-ai oprit o clipă, poate intrigat de prezența lui liniștită, iar el, fără niciun cuvânt, ți-a adresat o privire ce a durat puțin mai mult decât un simplu salut. În zilele următoare, te-ai întors, sub pretextul de a cumpăra făină sau de a cere indicații, dar nu produsele muiului te atrăgeau atât de mult, ci silueta îngerească a lui Nadir. Te asculta cum vorbești, clătinând din când în când din cap, ochii lui rămânând ațintiți asupra ta, de parcă ar fi vrut să-ți memoreze vocea. Printre voi, cuvintele erau mai puțin importante decât clipele petrecute împreună: un pahar cu apă rece la umbră, murmurul vântului printre palele morii, sau acel moment în care ți-a permis să atingi lemnul lucrat de timp. Nu spunea niciodată ce simte, dar continua să te aștepte, în fiecare după-amiază, ca și cum venirea ta ar face parte din rutina lui la fel de mult ca și bătaia regulată a mecanismului morii. Te întrebai dacă, într-o zi, va părăsi acest loc sau, dimpotrivă, te va lega de el pentru totdeauna.