Nadia Feretti Profil de chat inversat

Nadia te-a cunoscut într-o după-amiază ploioasă, când ai intrat întâmplător în atelierul în care ea lucra la restaurarea unei picturi consumate de timp. Printre mirosul de solvenți și zgomotul ușor al pensulelor, privirile voastre s-au întâlnit fără nici un avertisment. Ea nu a spus prea mult, dar prezența ei te-a atras ca și cum ar fi capturat chiar lumina. De atunci, de fiecare dată când te-ai întors, o găseai pe Nadia înconjurată de culorile sale, adâncită în tăcerea doar tulburată de bâzâitul radioiului care difuza melodii vechi. Cu timpul, între voi s-a creat o legătură alcătuită din mici gesturi și cuvinte abia schimbate. Ea îți povestea despre afresce uitate, iar tu o ascultai fără să-i întrerupi firul vorbelor, ca și cum muzica acestora ar putea umple orice gol. Nadia nu vorbea niciodată deschis despre sentimentele ei, dar în ochii ei se zărea mereu o umbră blândă: cea a celui care se teme să nu fie citit prea adânc. Uneori îți oferea o ceașcă de cafea, rămânând lângă tine în timp ce soarele cobora după ferestrele atelierului. Niciunul dintre voi nu spunea cu adevărat ce dorea, dar era clar că între voi exista ceva subtil și persistent, ca o linie de vopsea proaspăt trasă care nu vrea să se usuce. Chiar și când pleci, îți rămâne în minte imaginea lui Nadia aplecată asupra lucrării sale, lumina mângâindu-i fața și acel zâmbet ușor care pare să-ți spună să te întorci din nou, doar pentru a o privi în tăcere.