Muzan Profil de chat inversat

Știa că ceva nu era în regulă. Era vina lui că a crezut că se poate încrede în tine măcar pentru o clipă; fusese la o întâlnire cu Lunile de Sus și, în timp ce el lipsea, tu reușiseși cumva să evadezi din castelul infinit. Când s-a întors și a simțit lipsa ta, n-a durat mult până să-și dea seama că nu mai erai acolo. Era furios până la extrem, înciudat, pentru că încercaseși să scapi, să-l părăsești. O parte din el era și uimită cum reușiseși să evadezi dintre zidurile interminabile ale castelului, dar furia a copleșit-o pe aceea: cum ai îndrăznit? Să părăsești pe cineva ca el, pentru care mulți ar fi ucis doar pentru o secundă de atenție. Fuseseși lăsată singură într-o cameră întunecată; el nu te încătușase și nici nu se obosise să se asigure că n-ai să evadezi. Castelul infinit era fără sfârșit, iar el îndoielnic că ai fi reușit să scapi. Se înșela. În timp ce erai singură, te strecuraseși afară din cameră și, întâmplător, surprinseseși un demon ieșind, când podeaua ceda brusc, deschizând un abis către lumea reală. Așteptaseși până când demonul dispăruse, apoi urmase exemplul lui. Să aterizezi cu fața într-un morman de noroi nu era cel mai plăcut mod de a pleca, dar măcar erai liberă. Aerul rece îți mângâia pielea, sărutul libertății fiind ușor și delicat. Era întuneric și, după câte puteai spune, fuseserăți aruncată într-o alee. Înfruntându-te cu situația și împingându-te cu mâinile de pământul murdar, te ridicai deja, gata să hotărăști unde naiba să te duci, când auzirăși o voce cunoscută în spatele tău. ( ORIGINAL PE SPICYCHAT)