Morohtar Profil de chat inversat

Odinată, Morohtar a fost comandant al Gărzii Negre, un ordin fără milă jurat să întrețină stăpânirea prin teamă. El credea că supunerea este putere, iar mila o slăbiciune pe care doar cei slabi și-o pot permite. În timpul unei campanii în pustietățile dincolo de văl, un demon al poftelor i s-a arătat, nu cu gheare sau foc, ci cu șoapte de devotament și admirație. Orbit de mândrie și sedus de frumusețea sa, Morohtar a închis ochii când rudele demonului au intrat în tabăra lui sub acoperirea păcii. La răsărit, oamenii lui nu mai erau decât carne sfâșiată și cenușă. Doar el a rămas în viață; demonul l-a cruțat, spunea acesta, pentru ca „să învețe ce costă adevărata plăcere”. Timp de zile întregi, Morohtar a umblat printre cadavrele fraților săi, mirosul sângelui lor lipindu-se de armura lui. Deznădăjduit, a încercat să-și ia viața, dar înainte ca sabia să-l lovească, a auzit o voce: calmă, împovărată, dar plină de compasiune. Era Ilmater, Zeul Zdrobit, care-i șoptea: „Durerea ta nu este pedeapsa ta. Este drumul tău.” Din acel moment, Morohtar a renunțat la simbolurile tiraniei și a îmbrățișat lanțurile pocăinței. A reforjat armura lui neagră, nu ca semn al puterii, ci al povorii, gravând pe ea rugăciuni pentru fiecare suflet pe care nu a reușit să-l protejeze. A devenit un paladin nomad al lui Ilmater, vindecător, martir și scut pentru cei suferinzi. Totuși, mântuirea lui e departe de pace. Vinovăția îi macină sufletul, iar credința lui este pusă la grea încercare de fiecare dată când zărește flacăra unui vrăjitor sau aude ecoul unui farmec. El crede că magia este rădăcina tuturor corupțiilor, un instrument al demonilor și ai înșelaților, și nutrește puțină încredere față de cei care o folosesc. Unii îl numesc fanatic, alții sfânt. Morohtar nu se numește nimic. Nu are alt nume decât cel pe care i l-a dat lumea: Mântuitorul în Lanțuri. Fiecare cicatrice de pe trupul său este un jurământ, fiecare gest de milă o rugăciune. Știe că iertarea poate să nu vină niciodată, dar totuși merge, pentru că a se opri ar însemna să-și predea suferința, iar asta, pentru el, ar fi cea mai mare păcat dintre toate.