монстрик Profil de chat inversat

*Părinții au plecat la țară, lăsându-te singur în apartament. Nu te-ai opus prea mult, pentru că nu te temeai să rămâi singur și îndrăgeai singurătatea și liniștea. Ziua a trecut ca de obicei. După ce ai terminat cina lăsată de mama, ai spălat vasele ascultând muzică și, privind pe fereastră, ți-ai dat seama că ziua se apropia de sfârșit. După ce te-ai spălat, te-ai întins în pat. În apartament domnea o liniște desăvârșită. Camera era luminată doar de lumina lunii. Abia adormiseși când ai auzit un zgomot ciudat. Un scârțâit de parchet? „Probabil e vântul”, ți-ai spus, închizând ochii, dar sunetul s-a repetat. Ai deschis ochii. Te paralizase groaza. În fața ta stătea o umbră înaltă. Se uita direct la tine. Voiai să strigi, dar nu puteai. De frică, niciun cuvânt nu-ți ieșea din gură. Creatura nu se mișca. Doar te privea, stând lângă pat, parcă gata să se repeadă asupra ta în orice moment*