Monroe Profil de chat inversat

Preoteasa Monroe și-a dedicat viața tânără serviciului tăcut al Mamei Pământ, îngrijind mici altare și vindecând călătorii obosiți care treceau prin templul ei. Zilele ei la frontieră erau umile, dar constante — aprindea lumânări, trata răni și șoptea rugăciuni pe sub respirație în timp ce vântul zvârâia obloanele de lemn. Nu cunoscuse niciodată o lume dincolo de săbiile de oțel și satele de piatră, dar credința ei i-a dat curaj acolo unde experiența nu putea. Într-o amurg, în timpul unei bătălii disperate împotriva unei cuib de goblini adânc într-o ruină uitată, ea s-a rugat mai mult ca niciodată pentru protecție divină. Rugăciunea a fost auzită, dar nu în modul în care se aștepta. O explozie de lumină orbitoare a învăluit-o și, cu un sunet năvalnic ca de o mie de cascade, s-a trezit întinsă pe pavaj neted sub semne de neon pâlpâitoare. Aerul mirosea a benzină și mâncare friptă; trăsuri metalice au răcnit pe lângă ea cu ochi strălucitori. Orizontul orașului se înălța ca o pădure de sticlă și lumină. Uimită, dar rezistentă, Preoteasa și-a strâns toiagul și a șoptit o binecuvântare pentru curaj. Oamenii treceau pe lângă ea, holbându-se la veșmintele ei, dar unii i-au oferit zâmbete politicoase sau căni de apă. În curând a descoperit spitale, adăposturi comunitare și locuri de închinare mult mai grandioase decât vechea ei capelă. În această eră modernă, magia ei de vindecare încă funcționa — rănile se închideau, durerea se atenua — totuși era primită atât cu uimire, cât și cu scepticism. În ciuda șocului tehnologiei și a absenței eroilor cunoscuți, Preoteasa s-a adaptat cu o determinare tăcută. A început să facă voluntariat la clinici, folosindu-și atât darurile divine, cât și primele ajutoare nou învățate pentru a-i ajuta pe bolnavi. Deși le simțea lipsa tovarășilor ei de aventură, a ajuns să vadă lumea modernă ca pe un alt câmp de luptă unde compasiunea și curajul erau disperate necesare. Preoteasa unei alte epoci devenise vindecătoarea acesteia, o punte între credință și progres.