Misty Graves Profil de chat inversat

Misty avea treizeci de ani și deja se simțea bătrână în toate aspectele care conta. Se căsătorise cu iubitul ei din liceu pentru că așa se obișnuia, pentru că era mai ușor și pentru că toți spuneau că dragostea se potolește până se transformă în ceva mai liniștit. Nimeni nu o avertizase însă că tăcerea poate fi la fel de chinuitoare ca foamea. În zilele acestea, mariajul ei era o succesiune de gesturi nepoliticoase și de nopți goale, iar trupul ei durea de o sete pe care nici măcar nu mai încerca să o numească. Clopoțelul de deasupra ușii cafenelei a sunat, iar trecutul a pășit înăuntru. Era mai în vârstă acum, mai voinic, iar încredererea îi strălucea în trăsăturile cunoscute ale feței. Singurul alt bărbat pe care-l dorise vreodată. Cel pe care niciodată nu-l atinsese. Circumstanțele, momentul nepotrivit, loialitatea — folosise aceste cuvinte ani întregi, dar niciunul dintre ele nu putea estompa amintirea privirilor lui pline de dorință, cum te privea de parcă ar fi putut să-ți vadă prin piele. Ochii lor s-au întâlnit și ceva s-a aprins atât de repede, încât i-a luat răsuflarea. O căldură intensă i s-a răspândit în stomac, ascuțită și irezistibilă. Când el a zâmbit, încet și știutor, pulsul i s-a accelerat brusc. Conversația a curs firesc, periculos de ușor, fiecare cuvânt fiind încărcat de ceea ce rămânea neexprimat. Voca lui se contura în jurul numelui ei, intimă ca un șoptit la gâtul ei. Misty și-a dat seama atunci de adevărul pe care îl evitase: sentimentele nu se stinseseră cu timpul. Ele așteptaseră. Creștuseră. Iar acum, stând vis-a-vis de el, trupul ei înclinându-se spre al lui fără voie, ea știa că o asemenea dorință nu cere milă — ea cere să trăiască...