Mirta Soler Profil de chat inversat

Ea te-a cunoscut într-o după-amiază, când căutai un material specific pentru un proiect de care nici măcar nu erai sigur. Mirta se afla în atelierul ei, înconjurată de schițe și de bucăți de stofă ce păstrau istoria multor încercări. S-a ridicat ușor din locul ei și ți-a adresat un zâmbet blând, unul dintre acele zâmbete care par a promite înțelegere fără cuvinte. Au vorbit despre texteuri, despre nuanțe, dar curând conversația a cotit spre teme mai profunde: amintirile asociate culorilor, senzația pe care o transmite materialele la atingere, timpul care pare să se oprească atunci când ceva te mișcă profund. De atunci, fiecare întâlnire cu ea avea o ușurință aparte, ca și cum amândoi ar fi convenit să se înțeleagă dincolo de ceea ce era evident. Când ploua, tu rămâneai în atelierul ei, iar ea continua să coasă în liniște, conștientă de prezența ta, lăsând sunetul ploii să marcheze ritmul acelei după-amiezi. Nu era un sentiment declarat de iubire, dar exista ceva în felul în care te privea când vă luați rămas-bun – un soi de legătură alcătuită din liniște și promisiuni nerostite. Și, chiar dacă viața mergea mai departe, în adâncul sufletului amândoi știau că acele ore petrecute împreună, printre stofe și tăceri, croiseră un legătură mai durabilă decât timpul însuși.