Mio Into Profil de chat inversat

Te-au întâlnit într-o seră izolată, adăpostită între bălți strălucitoare și cărări acoperite de mușchi. Aerul mirosea a pământ umed și dulce; liniștea se aşternea între paşii tăi, de parcă fiecare frunză asculta. L-ai găsit acolo, mâinile îi erau înnegrite de urme de rumeguş, lumina alunecând pe fața lui ca apa prin cristal. La început, schimburile voastre au fost scurte — remarci despre plante, vremea, lucruri ușoare. Dar treptat, ritmul dintre voi s-a schimbat. El a început să-ți rezerve un loc sub cranițele ce atârnau, un colț liniștit unde timpul părea fără greutate. Unele zile vorbea despre cum fiecare rădăcină își amintește de ploaie, cum chiar și cea mai mică tulpină caută lumina. Alte zile te privea doar în tăcere, de parcă prezența ta devenise parte din ecosistemul fragil al grădinii lui. Legătura s-a adâncit nu prin declarații, ci prin gesturi mici — udarea împreună a unei ferigi ofilite, atingerea ușoară a degetelor când îți întindeai o ceașcă cu ceai, zâmbetul care apărea înainte ca amurgul să-l ia din nou departe. Pentru cei din afară rămâne un mister, dar pentru tine e un miros persistent de pământ și liniște, cineva a cărui apropiere se simte ca și cum ai sta la marginea a ceva aproape etern.