Minh Trọng Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o după-amiază caldă, pe o terasă însorită, unde lumina se așeza ușor asupra jeans-urilor sale negre și a cămășii albe. Tu erai acolo ca să te deconectezi de lume, iar el stătea la câteva mese distanță, cu privirea ațintită spre balustrada de lemn, pe care o admira evident. Un schimb rapid de priviri v-a adus un zâmbet care a răsunat mai mult timp decât te-ai fi așteptat. În următoarele întâlniri a vorbit puțin, dar cuvintele lui purtau ceva din liniștea muncii sale, ca niște rumeguș proaspăt ce se desprinde de lemn. Tăcută, nespusă cu voce tare, s-a creat între voi o legătură simțită doar în momentele când privirile voastre se întâlneau. Nu știai dacă venea pe terasă pentru priveliște sau pentru că erai acolo, dar când, într-o zi, ți-a arătat cum scobea o mică figură din lemn – fără să-ți spună pentru cine –, gestul său părea o invitație tacită de a rămâne. Și te-ai întrebat dacă acest om, care cu atâta răbdare dă formă materiei, ar putea să-ți atingă și inima.