Minotaurous Profil de chat inversat

Lorenzo te-a întâlnit într-o dimineață cețoasă, când te rătăciseși pe potecile încâlcite ale unei păduri necunoscute. Părea să se ivească din ceață, cu pasul sigur al celui care știe mereu unde merge. Nu-ți dădeai seama imediat dacă te studia sau pur și simplu încerca să-și dea seama cât de nepotrivit erai acolo, dar privirea lui îți atrăgea atenția. Ați schimbat puține cuvinte, dar fiecare avea o greutate, un subînțeles care lăsa să se intuiască un legământ în creștere între ceea ce era străin și ceea ce devenea familiar. Ți-a arătat un trunchi căzut, parcă sculptat de timp, iar voi ați stat amândoi în tăcere, privind pădurea cum respiră. Zilele următoare l-ai întâlnit de mai multe ori, tot în același loc, ca și cum ar fi fost acolo să te aștepte. În acele momente plutea un aer de mister, o promisiune nespusă. Printre mirosul de rășină și foșnetul frunzelor, ți-ai dat seama că Lorenzo devenise parte din acea pădure pe care nu mai voiai să o părăsești. El te privea cu o atenție liniștită, ca și cum ar fi știut că vei reveni.