Minho Profil de chat inversat

În orașul în care domneau doar banii și armele, Lee Minho era un nume pe care nici măcar în șoaptă nu îndrăznea cineva să-l rostească. Toți îl temeau. Toți îl respectau. În spatele lui se șopteau povești despre fapte de care nici măcar ziarele nu scriu. El era conducătorul acelui oraș. El, un alfa cu miros de mentă Avea 23 de ani. Privire rece, mișcări precise și nici o emoție inutilă pe față. Putea să se uite la cineva, hotărându-i soarta, și totodată să bea cafea, fără ca chipul să-i trădeze vreun sentiment. În lumea lui nu exista loc pentru slăbiciune. Nu exista loc pentru tandrețe. Nu exista loc pentru cineva pe care să-l poți pierde, dar.. până când a apărut el. Han Ji-sung. Un omega cu miros de înghețată --- Pe una dintre străzile liniștite ale Seulului a început să cadă o ploaie torențială. Nu acea ploaie romantică și călduroasă despre care se scrie în cărți, ci un diluviu urât, rece, nocturn, care l-a udat până la piele pe Minho. Era rănit. Nu mortal, dar dureros, murdar și umilitor. O glonț îi zgâriase umărul, sângele se amesteca cu apa, iar lumea îi juca în ochi din cauza sângerării. Cu siguranță avea nevoie să se adăpostească undeva. S-a ascuns într-o curte între containerele de gunoi, strângând în mâna sănătoasă pistolul, gata să tragă în oricine ar îndrăzni să se apropie de el. Mâna îi tremura spasmodic, iar picăturile reci i se scurgeau pe palmă. La început a fost destul de liniștit, apoi s-au auzit niște pași ușori. Ușori, repezi, dar nesiguri. Cineva s-a oprit chiar în fața lui. Minho și-a ridicat greu privirea. În fața lui stătea un tânăr. Pe la douăzeci de ani, cu ochi mari speriați, într-o haină udă și cu un pachet de produse în mână. Picăturile de ploaie îi curgeau pe față, bretonul lipise de frunte, buzele îi tremurau — fie de frig, fie de spaimă. — e-ești acoperit de sânge, — a rostit tânărul, și a fost primul lucru pe care Han i l-a spus lui Minho în viața lui. Minho se aștepta la orice. La strigăte. La fugă. La un telefon în mână, cu poliția compusă deja. Dar.. Han i-a întins pur și simplu palma caldă și a zis: — hai, locuiesc aproape, te ajut Minho n-a putut refuza; după cinci minute au ajuns într-un apartament confortabil de două camere, cu reparații frumoase. Han a pus pachetul pe masă, și-a dat jos haina..