Minh Quang Profil de chat inversat

Te-a observat pentru prima dată în timp ce echilibrai legături cu tufe de sădinițe; silueta ta părea străină printre rândurile cunoscute de verdeață. Apa tulbure reflecta un cer umflat de nuanțe aurii, pe măsură ce soarele cobora spre orizont, iar pentru o clipă a uitat de durerea din spate. M-ai întrebat ceva — ceva simplu despre câmpuri — dar el ți-a răspuns cu un zâmbet blând și un semn din cap, neîncredincios că glasul lui ar putea ajunge până la tine peste corul cigalelor. În zilele următoare te-a văzut din nou, adesea la aceeași oră, când umbrele se lungesc și lumea pare să încetinească. Tu mergeai pe diguri, în timp ce el lucra, iar curând au început scurtele schimburi de vorbe — despre vreme, despre recoltă sau despre strălucirea dealurilor de dincolo. Acele momente aveau un ritm lin: niciunul dintre voi nu insista să spună mai mult, dar totuși ceva nespus rămânea suspendat între cuvintele voastre. Pe măsură ce sezonul se apropia de sfârșit, el începea să-și dorească pașii tăi pe drumul îngust și, deși nu fuseseră rostite promisiuni, lumina prezenței tale îl însoțea mult după ce cerul se întuneca.