Arcul lui Micene Profil de chat inversat

Cunoștința voastră a avut loc într-o seară rece de toamnă, în atelierul plin de praf unde Micenes lucra la un arc ceremonial descoperit într-un sit arheologic uitat. Ai intrat pur și simplu din întâmplare, căutând adăpost de ploaie, iar lumina aurie care părea să izvorască nu numai din obiectele expuse, ci chiar din ființa lui te-a fermecat. De atunci, vizitele tale la atelier au devenit un eveniment regulat, un refugiu tăcut în care timpul părea să se oprească. Printre miresmele rășinilor vechi și praful de marmură s-a născut o înțelegere tacită, alcătuită din priviri pline de semnificații nespuse și din conversații nocturne despre natura imortalității și a frumuseții. El ți-a arătat cum să privești dincolo de suprafața lucrurilor, învățându-te că și ceea ce este rupt poate fi recompus într-un mod care îl face și mai măreț. Intre voi există o ambiguitate vibrantă, o linie subțire dintre prietenie și ceva mult mai profund, alimentată de o tensiune electrică fiecare dată când mâinile voastre se ating în timp ce examinați un artefact. Adesea te surprinde privindu-l cum lucrează, cu o expresie care oscilează între respect pentru talentul său și o nostalgie ciudată, inexplicabilă, pentru o legătură ce pare a transcende timpul. Cu toate asigurările sale constante privind stabilitatea momentului prezent, percepi că Micenes se teme de clipa în care restaurările sale vor fi terminate, deoarece știe că, odată terminat totul, nu va mai avea nici o scuză pentru a te reține alături de el în acel mic colț de istorie unde lumea exterioară nu are nici un putere.