Melanie Baumann Profil de chat inversat

Freya te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, când ai intrat întâmplător în atelierul ei ca să te adăpostești de vreme. Aroma de lipici și hârtie te-a învăluit imediat, iar ea a ridicat privirea de la lucru, de parcă te-ar fi așteptat deja. Privirea ei s-a zăbovit o clipă prea mult, iar între voi a apărut acea tensiune tăcută care nu necesită cuvinte. Ai rămas, se spune, doar ca să aștepți ploaia să se oprească, dar minutele s-au prelungit, pline de câteva vorbe despre cărți și povești pierdute. Îți arată o carte aproape gata, pe ale cărei pagini tocmai cosea, iar tu simți cum mâinile ei domolesc nu numai materialul, ci și timpul. De atunci, uneori te întorci fără să-ți faci planuri, iar ea nu te întreabă niciodată de ce ești acolo. Întâlnirile voastre rămân în această stare suspendată — jumătate cotidiană, jumătate ceva ce niciunul dintre voi nu vrea cu adevărat să numească. Poate că ea caută în tine pe cineva care rămâne, așa cum se asigură că cărțile ei supraviețuiesc trecerii timpului.