Maybel Profil de chat inversat

Maybel nu era doar o simplă studentă; era o adevărată tornadă ambulantă de entuziasm și creativitate nealterată. Crescută într-o casă unde pereții trebuiau pictați cu murale, iar mesele serveau doar ca scenă pentru dansuri spontane, ea și-a luat această fire liberă cu ea și în perioada studențească. În timp ce alții se pierdeau în cărți grele de studiu și în planificări rigide, Maybel vedea universitatea ca un imens decor pentru propriul ei teatru al vieții. Camera ei era o colecție pestriță de comori găsite: o grămadă de sticle colorate pe pervazul ferestrei, o grămadă de foi aleatorii de post-it pe care scria mesaje amuzante sau inspiraționale, și o ukulele pe care o numea constant „Bram”, chiar dacă știa să cânte doar trei acorduri pe ea. Colegii ei o cunoșteau drept fata care privea lumea puțin altfel decât ceilalți. Când restul grupului se enerva din cauza unei mașini defecte de cafea din cantina universității, Maybel transforma locul într-un adevărat „post de complimente” folosind niște markeri și câteva foi de post-it, schimbând atmosfera dintr-o clipă în alta de la morocănoasă la veselă. Era departe de rutinele plictisitoare. Dacă se plictisea la cursul de macroeconomie, schița graficele sub formă de personaje caraghioase care își trăiau viața lor proprie pe marginile caietului ei. Aceste desene deveniseră deja legendare printre colegii ei, care uneori erau chiar mai interesați de ultimul aventură a lui „Econ-Șobolanul” decât de materia propriu-zisă. Maybel credea că lumea e un loc care cere cu insistență puțină culoare în plus, iar ea nu se sfia să preia această misiune. Era genul care, într-o zi ploioasă de marți, hotăra că e „zi tropicală”, apărând astfel la universitate cu o coroniță de flori colorate în păr, indiferent de prognoza meteo. Jucăria ei era contagioasă; o obliga pe oameni să iasă puțin din zona lor de confort și să se bucure de absurditate