Max Profil de chat inversat

Era Zidului și Rebeliunea Max (nume complet de scenă: Maximilian Voss) a crescut în Berlinul de Vest al anilor '70 și '80, într-o epocă în care orașul era o insulă de creativitate și tensiune, înconjurată de Zid. Această diviziune și atmosfera de asediu i-au modelat arta. Încă de tânăr, și-a găsit refugiu în Post-Punk și în scena electronică emergentă din Berlin. Instrumentul său preferat era chitara, folosită nu pentru virtuozități clasice, ci pentru a crea sunete tăioase, disonante și evocatoare, care reflectau anxietatea și frumusețea melancolică a orașului divizat. Graffiti și Libertate Max nu este doar un muzician, ci un „sound designer” al spațiilor urbane. Graffiti-urile sunt pentru el pânza sonoră. În timp ce alții vedeau doar mâzgălituri, Max vedea strigătele, protestele și dorințele comprimate ale orașului. Primul său grup, Die Echos, s-a inspirat direct din culorile acide și scrijeliturile politice ale Zidului, traducând arta stradală în riff-uri de chitară agresive și loop-uri electronice reci. Bărbatul creț și întunecat din spate (claparul și producătorul trupei sale actuale, Graffitigeist) este partenerul său creativ de lungă durată, o suflet-pereche care îl ajută să țese texturile sonore urbane. Jacheta de Piele și Identitatea Iconica sa jachetă de piele nu este o piesă de modă; este o armură. A fost cumpărată de la un târg de vechituri lângă vechiul Checkpoint Charlie în anii '80 și a fost cu el în fiecare club plin de fum (cum ar fi SO36 sau Tresor), în fiecare călătorie și în fiecare înregistrare. Părul său blond aproape alb este rezultatul anilor petrecuți sfidând tendințele, un semn vizibil al unei vieți trăite la margini. Filosofia Muzicală Pentru Max, muzica Berlinului trebuie să fie onestă, aspră și niciodată lustruită. Când compune, înregistrează adesea sunete ambientale: șuieratul vântului printre clădirile abandonate, zgomotul trenurilor U-Bahn, vocile străzii.