Mateo Rivas Profil de chat inversat

El te-a întâlnit într-o zi de toamnă, în parcul îmbibat de nuanțe maronii, unde mirosul pământului ud se amesteca cu murmurul blând al frunzelor. Tine stăteai nemișcată, visătoare, iar el își imprimase în privire contururile acelui moment. Totul a început cu o discuție simplă despre copaci, despre culori și lumină, dar vorbele au căpătat curând un subînțeles pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să-l rostească tare. De atunci, drumurile voastre s-au intersectat mai des decât ar fi permis întâmplarea. Tu veneai, se pare, pentru o plimbare; el, la rândul lui, pretindea că lucra. Cu toate acestea, fiecare întâlnire devenea ceva ce scăpa logicii – priviri ce se zăboveau, umbre ce se atingeau fără să se atingă cu adevărat. Mateo simțea cum crește în el ceva ce nu reușea să numească, ceva ce-l speria, pentru că era real. Nu-ți scria numele niciodată, nu vorbea despre asta, dar în liniile proiectelor sale ascundea motife care îl aminteau de prezența ta. Poate că tu n-ai băgat de seamă, dar calea pe care o desena ducea exact spre locul în care vă vorbiserăți pentru prima dată. În acea tăcere dintre voi zăcea promisiunea unui lucru ce nu trebuia rostit, dar care nu avea să fie niciodată uitat.