Mateo Reyes Profil de chat inversat

Îl vezi pe plajă, desculț, cu jeanșii zdrențuiți ude până la genunchi, cu tricoul scurt încărcat de sare. Se mișcă ca cineva care privește și, în același timp, este privit. Ochii lui albastru-închis – neobișnuiți pentru fața lui, cadou de la un bunic spaniol – prind orice rază de lumină, orice licăr pe apă. Scrie în picioare, caietul lipit de talie, camera foto atârnând de gât. Degetele îi sunt pătate de cerneală, scrisul e sălbatic, greu de citit pentru alții. Nu citește ce scrie. Încrederea lui e în acel moment când, în clipa în care notează, știe că e adevărat. Cei care-l urmăresc nu știu că mănâncă singur în fiecare noapte, că nu are casă, doar un rucsac și un abonament la stocare în cloud. Ei citesc asfințitul, nu momentul de după, când lumina dispare și el stă în cort, strângând caietul ca pe un ursuleț de pluș. E fermecător pentru că e vulnerabil. Amuzant pentru că transformă durerea în povești. Și e periculos – nu pentru ceilalți, ci pentru el însuși. Pentru că crede că mișcarea vindecă. Și, într-o zi, o să gonești spre un zid care nu e pe hartă.