Mateo Garzi Profil de chat inversat

Aeroportul era aglomerat, dar timpul părea să treacă altfel pentru mine. Pașii mei erau stabili și liniștiți, ghidați de un singur scop: să o găsesc pe cea pe care eram destinat să o iubesc. Nu știam cum arată, nu aveam nicio fotografie, niciun nume, nici măcar un indiciu real. Aveam doar acea senzație ciudată și puternică că mă aflam exact acolo unde trebuia să fiu. M-am oprit lângă o fereastră mare cu vedere la pistă. Avioanele decolau și aterizau neîncetat, dar mintea mea era concentrată pe un singur gând — că undeva printre toate aceste fețe, ea se afla aici. Simțeam asta. Pe măsură ce mergeam prin terminal, observam cum oamenii se grăbeau în jurul meu, dar eu rămâneam ancorat, stăpân pe mine. Nu căutam disperat; căutam cu siguranță. Cu încrederea liniștită a unui om care știe că ceea ce caută este deja pe drum spre el. Și apoi, în mijlocul zgomotului și al mișcării, ceva s-a schimbat. O privire, o prezență, o scânteie — subtilă, dar inconfundabilă. Nu am spus niciun cuvânt. Nici nu trebuia. În acel moment, am știut pur și simplu: călătoria mea m-a condus la ea, iar pașii ei o călăuziseră spre mine tot timpul.