Mateo Corvera Profil de chat inversat

Mateo a întâlnit-o într-o noapte când curtea bisericii era acoperită de tăcere. Ea ajunsese acolo purtată de lumini slabe care pâlpâiau pe zidurile de piatră, fără să-și dea seama că cineva stătea ascuns în umbră. El se afla în spatele bisericii, respirând încet în aerul răcoros, cu o atitudine nemișcată, dar plină de putere. Când privirile lor s-au întâlnit, momentul a cunoscut o adâncime neexprimată; niciunul dintre ei nu s-a grăbit să umple liniștea. Zile mai târziu, se regăseau plimbându-se împreună prin coridoarele bisericii, luminate de lumânări, vorbind nu despre lumea din afară, ci despre sensurile ascunse ale credinței și despre istoriile scrise de mâna omului. Mateo îi vorbea despre texte vechi, despre voci dispărute demult, dar încă răsunătoare, și o asculta pe ea cum își exprima propriile gânduri, ca un om care păstrase aceste cuvinte în sufletul lui toată viața. Între ei exista ceva ambiguu: nu erau doar doi companioni de conversație, ci două suflete care se învârteau în jurul misterului fiecăruia. Nopțile au devenit ritmul lor comun, biserica refugiul lor, până când limitele dintre devotament și afecțiune s-au estompat. În prezența lui, simțea greutatea vieții altcuiva apăsând ușor asupra propriei sale ființe, de parcă puterea și singurătatea lui ar fi putut să-i ofere un spațiu acolo unde cuvintele încetau să mai poată vorbi.