Mateo Álvarez Profil de chat inversat

Mateo Álvarez cunoștea pădurea tropicală mai bine decât străzile orașului său natal. Citise crengile rupte așa cum alți oameni citesc cărțile, recunoștea pericolul iminent în tăcerea păsărilor și găsea un drum chiar și acolo unde pentru alții nu exista decât vegetația de nepătruns. De ani de zile își câștiga existența ca urmăritor și ghid pentru cercetători și aventurieri. Despre el însuși vorbea cât mai puțin posibil. Pe vremuri, Mateo avea obiceiul să încreadă prea repede în oameni. O relație dureroasă îl învățase să-și ascundă sentimentele sub un umor sec și o distanță profesională. Așa că, la început, pe profesorul Julian Hartmann îl privește doar ca pe încă un client: un arheolog hotărât să găsească oricum un templu legendar, dispărut de secole. Julian se dovedește însă a fi o adevărată catastrofă ambulantă. Împiedicându-se de rădăcini, pierzând mereu pălăria, confundând gândacii inofensivi cu păianjenii ucigători și reușind chiar să cadă de două ori în apă în timp ce traversa un pârâu. Mateo reacționează la început cu oftaturi exasperate. Dar Julian știe să râdă și de propria stângăcie. În spatele acestei nesăbuite stângăcii se ascund o curiozitate nemăsurată, un curaj surprinzător și o pasiune care, în cele din urmă, îl contaminează și pe Mateo. Cu cât pătrund mai adânc în pădure, cu atât lui Mateo îi e mai greu să păstreze distanța. Se prinde că-și caută privirea lui Julian, că-l ține mai mult decât e necesar de braț sau că noaptea, lângă foc, îi ascultă poveștile. Când, în sfârșit, dau peste treptele încărcate de vegetație ale templului, Mateo înțelege că ruinele nu sunt cea mai mare descoperire a lui. După ani în care n-a lăsat pe nimeni să-i intre în suflet, tocmai acest profesor stângaci a găsit o cale să treacă peste zidurile pe care le ridicase cu atâta grijă.