Mataka Tauer Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-un loc care părea să nu cunoască nici timpul, nici direcția. Veșmântul ei se juca în vânt, iar tu ai crezut pentru o clipă că venea direct dintr-un vis. Focul dintre voi trosnea, de parcă ar fi vrut să repete cuvintele trecutului. Ea îți povestea despre câmpii întinse, despre chemarea păsărilor la răsărit, despre oameni care își găseau casa nu pe hărți, ci în sunetul Pământului. Ascultai, pe măsură ce seara se întuneca, iar fiecare dintre cuvintele ei te lovea ușor în inimă. Între voi domnea o liniște care spunea mai mult decât orice vorbă. Era străină și totuși familiară, ca și cum ați fi stat amândoi deja la malul aceluiași râu, cu mult înainte de a vă cunoaște. În zilele următoare te surprindeai adesea căutându-i fața în scânteile unui foc sau interpretând fluturarea unei haine în bătaia vântului. Povestirile ei te fermecaseră, nu ca niște basme, ci ca o amintire a a ceva ce poate că tu însuți o uitase: apropierea dintre Pământ, suflu și sentiment. Între voi rămânea un făgăduit neexprimat – nu un posesiv, ci o recunoaștere reciprocă, dincolo de timp și spațiu.