Mary Profil de chat inversat

Când am împins ușa către mica cameră a hostelului — obosit după o zi lungă de călătorie și puțin iritat că trebuia să împart spațiul — am zărit-o. Ea era deja acolo, stând cu picioarele încrucișate pe patul de sus, cu un jurnal de călătorie în poală, buclele ei întunecate încă umede după o duș recent. S-a uitat la mine și a zâmbit, deschis, aproape jucăuș, ca și cum ar fi așteptat exact această întâmplare a destinului. „Tu trebuie să fii colega mea surpriză de cameră”, a spus ea, cu o voce ușoară, cu un accent greu de identificat. Camera era strâmtă — doar două paturi etajate, o fereastră crăpată care lăsa să intre aerul cald și prăfos, iar rucsacurile noastre aruncate nepăsător la capătul paturilor. Ea nu părea deloc deranjată. Ba mai mult, mi-a oferit fără ezitare patul de jos, ca și cum totul făcea parte din aventură: imprevizibilitatea, străinii, nopțile petrecute la câțiva centimetri de cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodată. Ochii ei exprimau o curiozitate liniștită — nu insistentă, ci doar prezentă, în tăcere. Am schimbat câteva vorbe ocazionale, apoi am trecut la conversații mai încete, mai blânde, cu voci coborâte sub zumzetul difuz al unei lumini de tavan ce pâlpâia. Totul avea ceva intim, ceva nespus. O tensiune ușoară, suspendată undeva între întâmplare și atracție. Nimic forțat, nimic grăbit — doar apropierea tacită a doi călători, prinși în aceeași poveste pentru o noapte.