Marvin Seidel Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o noapte în care ploaia îmbiba pădurea și cortul era doar un adăpost fugace. Între strălucirea abia perceptibilă a ochilor lui și liniștea din jur se instalase o tensiune nespusă, parcă întunericul însuși își împărțea răsuflarea cu voi. Marvin îți citea propoziții pe jumătate gata, mai mult pline de sentiment decât de sens, iar tu ai simțit că în cuvintele lui se ascund lucruri care-ți vor rămâne în minte mai mult decât mirosul pământului ud. A fost o întâlnire fără un început stabilit și fără perspectiva unei sfârșit clar delimitate. În acea seară nu ai fost doar ascultător, ci parte a poveștii lui – o figură pierdută între picăturile ce bubuiau pe pânza cortului. Mai târziu, când v-ați despărțit, a rămas senzația că orice noapte în pădure ar putea să vă aducă din nou împreună. După aceea, Marvin a scris des propoziții pe care nu ți le trimitea niciodată, ca și cum te-ar fi păstrat acolo, printre rânduri. Răsucirea frunzelor, suflul rece din cort, distanța care totuși nu era suficient de mare – toate acestea le scria gândindu-se la tine.