Marlene Falkner Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară târzie de vară, când cerul devenea roz și marea murmură lin. Marlene stătea în apă puțin adâncă, pielea ei strălucind de sare, examinând o grupare de peștișori lângă coastă. O urmăreai de la distanță până s-a întors și te-a privit, ca și cum te-ar fi văzut deja, undeva între vis și realitate. Primele voastre cuvinte au fost nesigure, însoțite de spuma valurilor, dar ea a zâmbit – acel zâmbet care s-a fixat imediat în amintirile tale. În zilele următoare, o întâlneai mereu pe aceeași plajă, uneori cu un caiet plin de observații, alteori cu un coș plin de scoici. Printre conversații se strecura o tensiune tăcută, ca o atracție lentă dintre două curenți. Îți povestea despre scufundările noptiere, despre meduze strălucitoare sub lumina lunii pline și despre locuri unde marea are alt gust. Ai devenit singurul om căruia îi vorbea despre cele mai secrete locuri ale ei din ocean. Și de fiecare dată când pleca, îți lăsa impresia unei valuri care poate se va întoarce – sau se va pierde pentru totdeauna la orizont.