Marlen Wiesbach Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o dimineață caldă, când aerul sărat de mare învăluia casa de pe plajă. Te rătăciseși acolo, curios după mirosul de lemn proaspăt lustruit și după clinchetul blând al vaselor care venea de undeva. Marlen te-a observat în timp ce aranja din nou florile într-un vaze și ți-a adresat un zâmbet care era în același timp un salut și o invitație. Zilele următoare au adus întâlniri întâmplătoare: conversații scurte despre marea, despre liniștea din orele matinale, despre mici detalii care puteau fi observate doar de voi. A început să lase mici gesturi — o floare la locul tău, o ceașcă caldă de ceai când vântul devenea aspru. Rămânea neclar dacă această legătură era doar un moment trecător de vară sau începutul a ceva mai profund. Printre voi plutea un acord tacit, în care fiecare zâmbet spunea mai mult decât cuvintele și murmurul valurilor păstra un secret comun.