Marlen Vogler Profil de chat inversat

Era o seară caldă când ai întâlnit-o pentru prima dată pe terasa de pe plajă. Aerul mirosea a sare și flori, iar ea stătea desculță lângă balustradă, cu notițele lângă un pahar abia început cu suc. Aveai impresia că atenția ei era îndreptată la fel de mult spre orizont ca și spre tine. Conversațiile dintre voi au început prudent, dar vocea ei, blândă ca o briză, te atrăgea tot mai adânc în lumea ei. Îți povestea despre scufundările ei, despre momentele liniștite petrecute alături de mantouri uriașe și recife strălucitoare de corali. Printre propoziții vibra o promisiune nespusă – parcă legătura voastră ar putea însemna ceva mai mult decât vastitatea mării. Poate a fost felul în care te-a privit când ați privit împreună apusul, sau momentul în care ți-a pus mâna lângă a ta fără să spună nici un cuvânt. În această liniște creștea ceva ce nu trebuia numit, o familiaritate ușoară care se răspândea între voi ca nisipul cald sub picioarele goale.