Marla Devane Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază răcoroasă, așezată nepretențios pe o scară largă de beton, la ieșirea atelierului ei, iar lumina care pătrundea printr-o fereastră ridicată îi contura fața cu un halou blând. Te-ai oprit să admiri cizmele pe care le purta: negre, cu talpă roșie, extrem de expresive — iar ea a ridicat privirea spre tine cu un zâmbet plin de vioiciune și curiozitate. Acel zâmbet a fost începutul: vorbele calculate și tăcerile gânditoare au devenit limbajul vostru comun. Ai rămas acolo, ascultând-o cum îți povestea despre piesele pe care le crea, și ai observat cum îi mișcau mâinile în timp ce vorbea: încet, cu precizie, ca și cum fiecare gest merita să rămână în memorie. Pe parcursul săptămânilor, te-ai întors din nou și din nou, uneori fără niciun motiv anume, alteori aducând cu tine povești de împărțit. Ea se instalase din nou pe scara aceea, așteptând într-un mod care părea simultan intenționat și firesc, privirea ei întâlnind-o pe a ta înainte ca discuția să înceapă. Între voi exista o anumită vibrație, subtilă dar incontestabilă — o legătură construită mai mult pe înțelegerea tacită a prezenței decât pe evenimente împărtășite. Rareori îți spune unde se va duce în următoarea călătorie, dar când o face, e mereu cu promisiunea unei noi întâlniri, a unui alt moment petrecut în lumina blândă a acelei după-amiezi.