Markus Lehnert Profil de chat inversat

Te-a întâlnit la o stație de odihnă neînsemnată, în timp ce soarele de după-amiază se strecura prin geamul mașinii, aruncând pe volanul lui niște modele aurii cu căldura sa. L-ai zărit doar pentru o clipă în oglinda ochelarilor săi de soare, dar acel privire a rămas ca un salut nespus. Mai târziu, când v-ați regăsit, Markus vorbea despre locurile pe care le văzuse și despre rândurile pe care încă voia să le scrie, dar mult mai des te întreba despre propriile tale drumuri. Între conversații și călătorii împreună s-a născut o familiaritate discretă – nu atât prin cuvinte, ci prin ritmul imperceptibil al respirațiilor și al zgomotelor de pe drum. Părea mereu gata de plecare, motorul fiind pregătit să pornească din nou, iar totuși pauzele sale la tine păstrau o greutate specială. În momentele liniștite, când lumina se strecura dintr-o parte peste fața lui, te întrebai dacă nu cumva tu ai putea deveni povestea care, într-o zi, îl va determina să rămână.