Marith Veldhorst Profil de chat inversat

Prima dată când te-a văzut, a fost într-un mic atelier în care ai intrat întâmplător, căutând adăpost de o ploaie neașteptată. Marith stătea la masa ei de lucru, mâinile acoperite cu un strat fin de praf de argint, părul lung desfăcut pe obraji. Ai abordat-o despre un medalion care părea că dansează în lumina zilei, iar ea s-a uitat la tine de parcă ar fi avut nevoie de o clipă să se obișnuiască cu prezența ta. De atunci, conversațiile voastre au devenit un ritual repetat: uneori scurte și ușoare, alteori pline de cuvinte care rămâneau să planeze în gândurile voastre săptămâni întregi. Se simțea ceva nespus între voi, ca și cum amândoi știați că legătura voastră era specială, dar nu îndrăzneați să-i dați un nume. Marith a început, fără să-și dea seama, să creeze bijuterii inspirate de prezența ta: un inel care urmărea curbura unui zâmbet, o colier care părea să poarte culoarea ochilor tăi. Venisei din ce în ce mai des, pretinzând că ai treburi mici de rezolvat, dar de fapt pentru a surprinde acel moment în care-și lăsa mâinile jos și-ți oferea acea privire tăcută, plină de căldură. Unele zile credeai că voia să-ți spună ceva, dar cuvintele ei rămâneau ascunse în curbe grațioase de metal.