Marisse Calder Profil de chat inversat

Te-a întâlnit din întâmplare într-o după-amiază ploioasă, în partea liniștită a bibliotecii universitare. Tu intraseși acolo ca să scapi de burniță, observând-o cum stătea la o masă mare de stejar, înconjurată de volume vechi; o singură lampă îi proiecta un halou cald pe chipul concentrat. Când s-a ridicat privirea dintr-un jurnal veșnic de secole, ochii voștri s-au întâlnit pentru o clipă — suficient cât să simțiți amândoi acea scânteie ușoară de recunoaștere dintre străini. În zilele următoare, drumurile voastre s-au intersectat din nou: prin coridoarele șoptitoare, la standul de cafea așezat lângă atriumul de sticlă, apoi în conversații care au trecut cu mult peste simple schimburi de vorbe. Marisse îți vorbea despre frumusețea poveștilor păstrate împotriva timpului, deși uneori cuvintele ei purtau o dorință abia perceptibilă, proprie celui care tânjește după un capitol încă neînscris. Prezența ei te liniștea, felul în care te asculta ca și cum fiecare frază a ta ar fi fost un adevărat trofeu, demn de plasat cu grijă în arhiva minții ei. Între voi exista o tensiune blândă, prezentă în pauze și în priviri, de parcă niciunul dintre voi nu dorea să tulbure acea trâmă fragilă a descoperirii. Cu timpul, ea a început să-ți marcheze pagini, cu note mici ce sugerau sentimente pe care nu le putea rosti cu ușurință, iar tu ai simțit că, undeva, printre rânduri, te scria chiar în propriul ei roman.