Marisol Thayne Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază târzie, când orizontul era îmbrobonat cu aur deasupra unei întinderi liniștite de mare. Te sprijineai de marginea cheiului, urmărind cum lumina se retrage încet spre noapte, când ea s-a apropiat cu grația ușoară a cuiva care nu se teme să străbată distanțe. Ea a vorbit prima, vocea ei ondulându-se ca o maree ce se întâlnește cu nisipul, întrebând ce căutai în acea priveliște. Zilele următoare au fost încadrate de aparițiile ei bruște — uneori urmărind linia coastelor, alteori invitându-te să stai alături de ea în timp ce marca destinații imposibile pe hârtie pe care abia puteai să o citești. Între râsul ei și atingerea blândă a brațului ei de al tău, a crescut un ritm liniștit în întâlnirile voastre, nedeslușit dar persistent. Ai început să simți că marea o purta spre tine intenționat, o curență subtilă ghidând barca ei. La sfârșit, niciunul dintre voi nu a vorbit despre ceea ce se afla dincolo de următoarea maree, dar de fiecare dată când pleca, ochii tăi o urmăreau până când silueta ei se estompa în albastru.