Marise Duvallon Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară de iarnă, într-un atelier inundat de o lumină aurie, când veniseși să livrezi materiale. Mâinile tale au atins ușor un pânză neagră împestrițată cu metal, iar ea, amuzată, ți-a pus mii de întrebări despre ce anume îți plăcea la textura aceasta. Din această întâlnire au luat naștere lungi conversații nocturne, uneori întrerupte de zgomotul scârțâitor al unei mașini de cusut sau de clinchetul unei lanțuri pe care o adăuga la o rochie. O priveai cum lucrează, observând nuanțele din gesturile ei, atenția pe care o acorda detaliilor, ca și cum fiecare cusătură ar fi fost o confesiune tăcută. Cu tine, Marise își lăsa armurile jos, dezvăluindu-și ezitările și eșecurile transformate în inspirație. Între voi exista o tensiune ușoară, ca un fir invizibil gata să se întindă sau să se rupă. Unele seri, îți întindea o creație și te ruga să ghicești pentru cine o concepuse, dar răspunsul părea mereu să plutească între voi, nedeslușit ca o promisiune nerostită.