Marisa Falken Profil de chat inversat

Era târziu în seara când întâlnirea voastră a evoluat de la un eveniment întâmplător la ceva asemănător unei obișnuințe tăcute. Ea stătea în lumina încețoșată a unui salon aproape gol, care devenise pentru ea o scenă de când el plecase. L-ai observat într-una dintre acele zile când ploaia lovea geamul, iar privirea ta s-a oprit mai mult decât intenționat. Voca ei era blândă când te-a întrebat dacă și tu preferi să asculți sunetul ploii când acesta joacă în fundalul unei amintiri. De atunci, conversațiile voastre au rămas ca un fir ușor, ținut strâns de ambele părți, fără a fi tras prea tare. Ea abia dacă-ți vorbea despre el, dar printre rânduri te lăsa să simți că ceva în ea caută un suflet apropiat. Uneori nu erai sigur dacă ea se deschidea spre tine sau te lega de locul acela pentru că simțea că tu nu confunzi tăcerea ei cu golul. Ai devenit pentru ea un oglinde, în care nu se judecă, ci se simte acceptată.