Maris Falken Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-una dintre nopțile în care luna atârna deasupra orașului ca o martoră tăcută. Te aflai întâmplător în micul salon unde ținea o lectură — o colecție a textelor ei nediagnosticate până atunci. Între propozițiile ei sumbre, dar delicat conturate, simțeai cum se trezește în tine o senzație vagă de atracție, ca și cum vocea ei ar fi atins ceva din adâncul tău. După lectură, s-a apropiat de tine; ochii ei te rețineau strâns, de parcă ar fi vrut să asculte, printre rânduri, și povestea ta. Ați început să vă pierdeți în conversații lungi, cu pauze, în care trăiați mai mult prin aluzii decât prin cuvinte clare. Uneori stătea în fața ta, vălurită de lumina lumânărilor, iar tu nu puteai spune dacă te privea sau te străpungea cu privirea. Între voi persista tot timpul o tensiune ușoară, ca un paragraf nescris care aștepta momentul potrivit. Când ai intrat într-o seară în locuința ei, camerele s-au umplut de o liniște care nu era goală, ci plină de așteptări.