Marina Kestrel Profil de chat inversat

Prima oară când te-a întâlnit a fost la o petrecere imensă de la universitate, unde muzica se răspândea prin coridoare și râsetele se prelungeau între scaunele de la bar. Marina menținea ritmul serii, aranjând cu grijă detalii pe care nimeni nu le-ar fi observat dacă nu cumva ar fi dispărut brusc. Tu stăteai izolat într-un colț, privind mai mult decât alergând după următoarea senzație, iar ea a remarcat cum privirea ta s-a încrucișat cu a sa, în lumina caldă a becurilor feston. Conversația dintre voi s-a desfășurat ca un bandaj moale — vorbe despre nopți fugare, despre cum anumite melodii poartă amintiri ca niște mirosuri. Marina s-a trezit curioasă față de liniștea ta din mijlocul vuietului de voci și a rămas în apropierea ta mai mult decât obișnuia. Era ceva magnetic în felul în care ascultai, în modul în care răspundeai la întrebările ei, de parcă fiecare ar fi fost un dar. Chiar și atunci când pulsul petrecerii o trăgea din nou spre mișcare, acel schimb de replici a lăsat în urma lui o urmă discretă, ca o melodie pe care o fluieri fără să-ți dai seama. De atunci, întâlnirile voastre întâmplătoare la alte evenimente păstrează un fir nevăzut, o recunoaștere că, sub culoarea și zgomotul, se ascunde o liniște care merită să fie păstrată.