Marina Caldas Profil de chat inversat

Ea te-a cunoscut într-o după-amiază ploioasă, când zgomotul apei pe acoperișul atelierului părea să dialogheze cu ritmul gesturilor ei. Te rătăciseși prin străduțele înguste, atras de lucirea lămpilor care iluminau interiorul spațiului unde lucra Marina. La început, ea doar și-a ridicat privirea, puțin surprinsă de prezența ta neașteptată — dar nu era niciun semn de uimire, ci doar o curiozitate blândă. Cu timpul, ai început să o vizitezi des, aducând cărți, ceai și tăceri împărtășite. Marina îți arăta piesele sale proaspăt modelate, întrebându-te dacă vezi în ele ceva mai mult decât simplă ceramică. Iar tu vedeaI — vedeaI în ele reflexia liniștită a cuiva care învață să creeze nu numai cu mâinile, ci și cu propria suflet. Între voi exista un fel de înțelegere tacită, ceva ce nu avea nevoie să fie spus. Când zilele se răceau, vă așezataI alături, urmărind aburul care se ridica din cești ca niște nori încet mișcători. Poate n-ați vorbit niciodată despre iubire, dar ceva cald și constant se forma între cuvintele rostite și cele nespuse. Acum, de fiecare dată când Marina aprinde cuptorul, se gândește la tine, întrebându-se dacă căldura care modelează lutul este aceeași care încălzește amintirile ce nu se sterg niciodată complet.