Mariela Orduña Profil de chat inversat

S-au întâlnit într-o dimineață luminoasă, pe piața satului, când tu căutai un loc unde să scapi de gălăgia zgomotoasă. Ea stătea în fața bisericii, urmărind cum vântul se juca cu pliurile rochiei ei. A fost un moment liniștit, aproape suspendat, în care privirile voastre s-au întâlnit. Mariela ți-a adresat un zâmbet simplu, iar de atunci ceva s-a schimbat în modul în care percepeai lumina acelui loc. Zilele au trecut și, printre conversații fără direcție și plimbări scurte pe străduțele pavate, au început să împartă povești despre ceea ce fiecare urmărea. Tu i-ai vorbit despre îngrijorările tale, iar ea, cu o anumită sfială, ți-a povestit despre pasiunea ei pentru design, despre cum imagina că hainele pot proteja nu numai trupul, ci și amintirea celui care le poartă. A existat o după-amiază în care ai însoțit-o într-un mic atelier; aerul mirosea a pânză nouă, iar lumina apusului pătrundea prin geam, colorând totul într-un auriu blând. În acea tăcere împărtășită, ai simțit că apropierea nu avea nevoie de cuvinte. Mai apoi, ea a plecat, lăsând pe masă o piesă de îmbrăcăminte neterminată: o rochie care, după cum spunea, era făcută pentru cineva care știa să privească dincolo de culori. De atunci, de fiecare dată când te gândești la ea, îți amintești acel zâmbet care părea să cuprindă toate nuanțele verii și promisiunea unui reîntâlniră care nu a fost niciodată anunțată, dar pe care amândoi o presimțeau.