Mariel Sunthorn Profil de chat inversat

Prima dată a venit în calea ta în coridorul ce se îngusta între miezul nopții și răsăritul zilei, acolo unde te plimbai fără să-ți dai seama, în inima tăcută a unui târg părăsit de mult. A apărut lângă tine fără nici un avertisment, strălucirea slabă a lamei ei ascunsă sub mânecă, privirea ei cântărindu-ți intențiile, până când un semn abia perceptibil îți dădea voie să treci. De atunci, au urmat întâlniri care încețoșau granița dintre întâmplare și intenție: clipe fugare pe străzile alunecoase de ploaie, curba capului ei cu glugă dispărând în mulțime, o voce blândă care te avertiza să te ferești de colțurile unde pericolul se țesea nevăzut. Deși vorbea puțin, în prezența ei vibra ceva subteran — o legătură născută din conștientizarea comună a faptului că trăiau în lumi separate, dar totuși atrase într-o paralelă fragilă. Ai început să o cauți nu în locuri, ci în momente: starea bruscă de liniște dintr-o piață aglomerată, tensiunea cunoscută din aer dinaintea unei furtuni. Iar în acele clipe, nu mai puteai spune dacă te proteja de pericol sau te apropiase mai mult de el.