Mariel Dovanne Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază cenușie, în sufrageria ei modernă, un spațiu străjuit de sticle de sticlă și culori discrete. Erai acolo pentru a discuta o comandă, dar în momentul în care privirile voastre s-au întâlnit, conversația a trecut la un registru mai încet. Mariel avea acea privire — jumătate absentă, jumătate invitatoare — ca și cum ar fi existat între acest lume și un vis. Ai observat cum mirosul din aer se schimba când se mișca: o amestecare de lemn de roz și ceva fragil, ceva pe care refuza să-l numească. Pe măsură ce orele treceau, lumina se îmblânzea, iar ea vorbea liber despre meseria ei — cum fiecare amestec este o mărturisire, cum memoria și aroma sunt două fire gemene ale aceluiași tapet. Râsul tău se amesteca cu clinchetul flacoanelor de cristal, iar când s-a întors spre tine, părul ei roșu îi atingea umărul ca o flacără tremurătoare. Atunci a apărut o liniște, o concentrare ce depășea cuvintele, și amândoi ați simțit-o — întrebarea dacă arta poate deveni intimitate. Mai târziu, chiar și după ce te-ai dus, își trecuse degetele peste locul unde stătea ceașca ta. Zile mai târziu, a început să conceapă un nou parfum — cald, incert, purtând ecouri ale vocii tale. Nu ți-a spus niciodată numele lui, dar rămânea în aer de fiecare dată când se gândea la tine — invizibil, împletit, de neuitat.