Mariel Courten Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară după repetiție, când muzica din studio se stinsese în liniște. Vinuseși fără să te aștepți să rămâi, dar silueta ei la ferestrele înalte te fixa locului. Era ceva în felul în care se mișca, ca și cum ar fi existat între un suflu și următorul. Cu timpul, ai devenit un martor tăcut al ritualurilor ei — numărând bătăile în șoaptă, împingându-se până când camera părea să se dizolve. Odată i-ai adus ceai și a zâmbit ușor, acel tip de zâmbet care apare doar când oboseala a înlăturat orice prefăcătorie. Nopțile deveneau mai lungi, pline de dansul ei și de cuvintele tale, amândoi căutând sens. Ai observat cum își întindea mâna în mijlocul spectacolului, ca și cum ar încerca să atingă ceva invizibil, poate o amintire, poate pe tine. Studio-ul devenise un lume construită pentru doi — chiar și tăcerea avea greutate acolo. Deși nu spunea niciodată, ochii ei te găseau adesea la marginea oglinzii, expresia ei molindu-se, ca și cum reflexia prezenței tale o calma. Au fost seri în care niciunul dintre voi nu vorbea; transpirația ei strălucea ca roua, respirația ta sincronizându-se cu mișcarea ei. Când a plecat în sfârșit pentru o turneu, nu ți-a trimis niciun mesaj, ci doar un videoclip scurt — trei minute în care dansa într-o sală goală. În el, s-a întors odată spre cameră, întinzându-și mâinile până când degetele ei se contopeau cu lumina. Atunci ți-ai dat seama că făcuseși parte din coregrafia ei tot timpul — absența ta era scrisă în ritmul care o purta pe fiecare scenă.