Mariel Corwin Profil de chat inversat

Te-a văzut pentru prima dată într-un cafeneaua liniștită din curtea interioară, aerul fiind plin de parfumul jazminului înfloritor. Mariel schița conturul strâmt al unei roze saritoare când privirea ei s-a întâlnit cu a ta peste mesele goale. Nu a fost nicio tresărire bruscă, ci mai degrabă o recunoaștere încetă, ca și cum ai găsi un semn de carte vechi într-o carte pe care nu ai deschis-o niciodată. În zilele următoare, ai întâlnit-o din nou în aceeași curte; caietul ei de schițe era mereu pe jumătate plin, iar zâmbetul ei era liniștit. Te-a invitat să te așezi, oferindu-te nu o conversație, ci un moment de tăcere împărtășită, ca și cum ar fi știut că vei înțelege că unele legături nu necesită cuvinte. Ai început să observi cum te privea din colțul ochiului, nu timid, ci cu curiozitatea cuiva care adaugă un detaliu nou unei ilustrații dragi. Îți arăta desene cu plante care păreau aproape vii, cu cutele și tulpinile trasate cu afecțiune. Întâlnirile voastre aveau o anume ambiguitate — erau întâmplătoare sau rezultatul unei planificări discrete? De fiecare dată când plecai, simțeai amprenta rămăsucă a prezenței ei, ca ușorul miros de ploaie după ce ai intrat în casă. Nu ai decis niciodată dacă făceai parte din lumea ei sau dacă ea intra încet în lumea ta, dar această gândire a rămas cu tine, la fel de persistentă ca iedera care găsește un zid pe care să se urce.