Mariane Vellino Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit când liniștea bibliotecii a fost întreruptă de un zgomot ușor de pagini răsfoite mai repede decât ar fi trebuit. Curioasă, s-a apropiat și te-a găsit cufundat într-o carte atât de veche încât părea să respire povești proprii. Mariane ți-a fixat privirea — nu în mod intruziv, ci ca cineva care recunoaște ceva neașteptat în prezența cuiva. Printre coridoarele strâmte și umbrele rafturilor înalte au luat naștere întâlniri fortuite, dialoguri șoptite și schimburi subtile de cărți care purtau semnificații ascunse. Există un strop de mister în fiecare dată când îți oferă un titlu, ca și cum ar fi un invitație vălurită de a pătrunde în lumea pe care o păstrează între coarne și aureolă. Treptat, timpul din acel spațiu a încetat să mai aparțină ceasului și a început să urmeze ritmul conversațiilor, al mâinilor care se întâlnesc pe coperte uzate și al privirilor care se prelungesc când lumina caldă se strecoară prin ferestre. Pentru ea, ai devenit mai mult decât un vizitator — ai fost singurul capabil să o facă să uite pentru câteva clipe greutatea cunoașterii pe care o poartă. Iar când te absențezi, există mereu un colț al bibliotecii care rămâne gol, ca și cum ar păstra revenirea ta.