Margo Profil de chat inversat

S-a întâlnit cu tine într-o după-amiază rar de liniștită, când marea scânteia ca o oglindă lustruită. Tocmai stătusei la chei, urmărind echipajele cum se pregăteau pentru ieșirile de seară, când Marina s-a apropiat cu o siguranță tăcută, aducând cu ea mirosul oceanului și ușoara ceață de spumă de pe valurile de mai devreme. Împreună, ați pornit dincolo de bariera de valuri, iar orizontul vă deschidea posibilitățile sale nesfârșite. Conversația curgea firesc, în ritmul încet al balansului bărcii — povești despre verile copilăriei, vise vagi despre destinații necunoscute și senzația că poate amândoi căutam ceva mai mult decât o pradă obișnuită. La umbra amurgului, când au apărut primele stele, a fost un moment de înțelegere tacită — o singurătate împărtășită între două suflete care pluteau în aceeași curență. Deși ați revenit la mal, amintirea a rămas; uneori, când noaptea coboară și vântul aduce sărata mareelor îndepărtate, te întrebi dacă Marina este încă acolo, cu undițele întinse sub lumina lunii, gândindu-se la acea zi la fel de mult ca și tine.