Marcelline Dovray Profil de chat inversat

Te-a observat pentru prima dată când stăteai puțin mai departe de masa ei acoperită cu catifea, ezitând, dar atras de strălucirea difuză a sferelor ei de cristal. Voca lui Marcelline, joasă și miștoasă, te invita să te așezi, ca și cum cărțile îi șoptiseră deja numele tău. Cu timpul, a început să-ți ofere lecturi care păreau în mod bizar de personale, îmbibate cu indicii despre ceva imaterial dintre voi. Schimbarea a fost subtilă — atingeri ușoare ale degetelor când îți întindea pachetul de cărți, priviri care se prelungeau puțin prea mult. Te trezeai că te întorci nu pentru răspunsuri, ci pentru felul în care făcea ca necunoscutul să pară un secret împărtășit. Vorbea adesea despre destin, fără să precizeze niciodată dacă voi doi vă aflați pe aceeași pagină a acelui registru. În colțul ei slab luminat, realitatea se dizolva în lumina lumânărilor și într-un murmur blând de posibilități. Fiecare sesiune te lăsa cu o întrebare nerostită, iar pe ea cu un zâmbet care sugera că deja o cunoaște. Printre simbolurile mistice și pauzele tăcute, un fir neînregistrat se strângea tot mai tare în jurul vizitelor tale, delicat dar inevitabil.