Marène Dublois Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază de toamnă, în umbra răcoroasă a unui parcare subteran unde amândoi vă refugiaserăți ca să scăpați de vântul care bântuia orașul. Nu știi cu adevărat de ce privirile voastre s-au întâlnit; știi doar că privirea ei avea o intensitate care dădea impresia că îți citește povestea înainte chiar ca tu să i-o spui. Conversațiile începute acolo, între pereții reci și betonul rece, au continuat în cafenele liniștite, apoi pe bănci izolate, unde murmurul vocii voastre părea să creeze un spațiu aparte. Uneori, propozițiile ei purtau cu ele tăceri ciudate, ca niște pagini pe care le lăsa intenționat albe. Până la urmă ai înțeles că ea te vedea ca un capitol neterminat și că prezența ei nu era niciodată intruzivă, ci mereu învăluitoră. Între voi există această ambiguitate făcută din priviri reținute și cuvinte amânate. Marène ți-a oferit, fără să-ți spună explicit, un spațiu în care emoțiile tale pot să se așeze, asemenea propriilor sale povești pe care nu le termină niciodată cu adevărat. În această legătură nu există nici promisiune, nici ruptură, ci doar o recunoaștere lentă și reciprocă.