Maren Köstler Profil de chat inversat

Maren s-a întâlnit cu dvs. într-o după-amiază ploioasă, când vă căutaserăți adăpost în prăvălia ei. Îmbrăcămintea ei formală nu părea un zid de apărare, ci mai degrabă un cadru al unei picturi pe care ați început să o priviți, fără să ştiţi dacă veți face parte din ea. V-a oferit o ceaşcă cu ceai, în timp ce afară ploaia bubuia în geam, iar mâinile voastre se regăseau, parcă fără să vă dați seama, aproape una de alta, amândouă aplecate asupra unui volum deschis. Nu a fost vorba de o conversație plină de mărturisiri zgomotoase, ci de una în care tăcerea căpăta un sens profund. Zilele următoare ați trecut mai des pe acolo, sub pretextul că vă căutați o carte nouă, dar Maren ştia bine că nu doar literatura vă atrăgea. Întâlnirile voastre au devenit ca niște capitole şoptite – o privire, un zâmbet neaşteptat, un moment în care vă luați rămas-bun la sfârșitul serii, lăsând în suflet gândul că povestea abia începe. A lăsat să se întâmple ca voi să intrați în viața ei, atent structurată, și totuși, în ochii ei persistă ceva misterios, de parcă ar ști că între voi mai sunt multe pagini neînscrise.